- compúne
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compún; conj. prez. 3 sg. şi pl. compúnã; ger. compunấnd
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
compune — COMPÚNE, compún, vb. III. tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part.… … Dicționar Român
compunere — COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin… … Dicționar Român
recompune — RECOMPÚNE, recompun, vb. III. tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1 + compune (după fr. recomposer). Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 RECOMPÚNE vb. v.… … Dicționar Român
alcătui — ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. –… … Dicționar Român
compus — COMPÚS, Ă, compuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Alcătuit din mai multe părţi sau elemente; combinat. ♢ (muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple. (gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (bot.)… … Dicționar Român
redacta — REDACTÁ, redactez, vb. I. tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conţinut şi formă, a unor manuscrise primite de la autori şi destinate… … Dicționar Român
armoniza — ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanţă. 2. tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser. Trimis de ana… … Dicționar Român
compozitor — COMPOZITÓR, OÁRE, compozitori, oare, s.m. şi f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 COMPOZITÓR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare compozitor.)… … Dicționar Român
consta — CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce… … Dicționar Român
compoziţie — COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea… … Dicționar Român